1Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

2Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

3Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

4Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

6I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

7El rîde de zarva cetăţilor,

8Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

9Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

10Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

11Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

12Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

13Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

14Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

15Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

16Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

17Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

18Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

19Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

20Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

21Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

22îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

23Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

24fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

25La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

26Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

27Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

28El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

29De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

30Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.