1Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:

2pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom.

3Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare.

4Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.

5Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.

6Nu mînca pînea celui pismaş, şi nu pofti mîncările lui alese,

7căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. ,,Mănîncă şi bea``, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

8Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.

9Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.

10Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,

11căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.

12Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.

13Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.

14Lovindu -l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.

15Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;

16şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.

17Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;

18căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.

19Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

20Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne.

21Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

22Asculă pe tatăl tău, care te -a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.

23Cumpără adevărul, şi nu -l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.

24Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

25Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut.

26Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

27Căci curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă.

28Ea pîndeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.

29Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi?

30Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

31Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,

32dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.

33Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.

34Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.

35,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!``