1Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

3Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

4Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

5Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

6Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

7Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

8Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

9M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

10m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

11S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

12Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

13A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

14Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

15Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

16Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

17Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

20Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

21Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

22Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

23Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

24aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

25Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

26Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

27Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

28Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``