1După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut. 2A luat cuvîntul şi a zis:

3,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

4Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

5S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

6Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

7Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

9să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

11Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

12Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

13Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

14cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

15cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

16Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

17Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

18Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

19cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

20Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

21cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

22cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

23Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

24Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

25De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

26N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``