1Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele!

2Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.

3Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.

4Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

5Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

6Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.

7Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!

8Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.

9Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:

10căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.

11Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.

12Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte!

13Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!

14Căci cîştigul pe care -l aduce ea este mai bun decît al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;

15ea este mai de preţ decît mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.

16În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă.

17Căile ei sînt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sînt nişte cărări pacinice.

18Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sînt fericiţi.

19Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;

20prin ştiinţa Lui s'au deschis Adîncurile, şi strecoară norii roua.

21Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!

22Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gîtului tău.

23Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.

24Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.

25Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;

26căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.

27Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s'o faci.

28Nu zice aproapelui tău: ,,Du-te şi vino iarăş; îţi voi da mîne!`` cînd ai de unde să dai.

29Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău, cînd locuieşte liniştit lîngă tine.

30Nu te certa fără pricină cu cineva, cînd nu ţi -a făcut nici un rău.

31Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege niciuna din căile lui!

32Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.

33Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.

34Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.

35Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.