1Elihu a urmat şi a zis:

2,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

5Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

6El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

7Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

8Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

9Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

10Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

11Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

12Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

13Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

14îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

15Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

16Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

17Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

18Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

20Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

21Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

22Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

23Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

24Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

25Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

26Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

27Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

28pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

29Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

30Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

31Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

32Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

33Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.