1(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

2S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

3căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

4Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

5Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

6M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

7Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

8Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

9Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

10Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

11Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

12Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

13Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

14Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

15Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

16Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

17Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

18Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.